marți, 29 mai 2012

Efectele imprumutului de consumatie


      Imprumutul de consumatie fiind un contract translativ de proprietate , aceasta insemanand transferul proprietatii bunului de la imprumutător la împrumutat ,  dă naștere unor obligații ambelor părți contractante . Astfel , împrumutatului ii revine sarcina de restituire , care este de altfel principala sa obligatie , dar si obligatia de a restitui contravaloarea in bani a lucrului imprumutat , in situatia in care acesta se afla in imposibilitatea de a restitui bunul sau un alt bun identic , din cauze create de el . În sarcina împrumutătorului , se include obligația de a garanta pe împrumutat pentru eventualele daune in cazul in care bunul imprumutat de acesta nu a fost obtinut sau are legatura cu mijloace ilegale . 

Efectele contractului de depozit



     Nefiind un contract prin care sa se transmita proprietatea unui bun, contractul de depozit creeaza efecte doar ca si obligatii ce le revin partilor . In principiu , contractul avand un caracter unilatral , adica incheindu-se prin acordul de vointa doar al uneia dintre parti , se nasc obligatii doar in sarcina depozitarului . Acesta are obligatia de a pastra bunul depozitat si sa-l restituie , la termeun stabilit sau la cererea deponentului . Daca insa depozitul a urmarit crearea de interese patrimoniale de ambele parti , si in sarcina deponentului se naste obligatia de a plati depozitarului remuneratia convenita . Pe langa aceasta deponentului ii revine si obligatia de a ridica lucrul depozitat , la termenul si locul stabilite in contract pentru restituirea lui de catre depozitar . 

Efectele contractuli de renta viagera


    Efectele acestui contract se pot ramifica in doua parti deoarece , pe de-o parte acestea vizeaza transferul dreptului de proprietate asupra bunului care este instrainat de catre partea numita credirentier , iar pe de alta parte da nastere unor obligatii a celor doua parti . Astfel ca , efectul translativ , se produce chiar la vanzare , in momentul incheierii contractului . Obligatiile credirentierului constau in plata capitalului sau deopotriva in pregara bunului sau a bunurilor , si acordarea garantiei contra viciilor ascunse .De cealalta parte , obligatiile ce ii revin debirentierului privesc strict plata rentei  , in cunatumul si bineinteles la termenele stipulate in contract . Aceasta renta , trebuie datorata pana la decesul credirentierului , dar partile pot conveni si altfel . 

joi, 24 mai 2012

Conditiile de validitate ale contractului de societate





   Referitor la partile contractante , acestea trebuie sa aiba o capacitate plina de exercitiu  , adică, pe de o parte, să poată dispune de bunurile pe care le aduc ca aport în societate558, iar, pe de altă parte, să poată încheia personal contractul, care - fiind intuitu personae - n-ar putea fi încheiat prin reprezentant legal sau cu încuviinţarea unui ocrotitor şi a autorităţii tutelare.In situatia in care totusi se încheie contractul şi de către un incapabil, sancţiunea este nulitatea relativă a contractului, care nu va putea fi invocată de ceilalţi asociaţi, capabili, ci numai de incapabil ,prin reprezentantul său legal care poate fi părinte sau tutore  ori cu încuviinţarea ocrotitorului său legal . 

Contractul de soceitate civila

            Definiţie fi caractere juridice. Contractul de societate civilă este convenţia prin care două sau mai multe persoane se btvoiesc si pună ceva în comun, cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea deriva . Societatile civile , cum sunt ele reglementate in codul civil , pot fi de doua feluri si anume , universale si particulare . Contractul este de societate civila, este sinalagmatic , oneros , comutativ , consensual , avand o executare succesiva in timp , si de asemenea incheiat in nume propriu . 

Contractul de tranzactie

           Tranzacţia  este un contract prin care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce ar putea să se nască, facându-şi concesii reciproce . Conditiile incheierii unui astfel de contract presupun existenta prealabila a unui litigiu iminent sau deja declansat , intentia reala a partilor de a pune capat acestuia sau de a preintampina iminenta sa declansare , dar si acceptarea de catre acestea a unor concesii reciproce. De asemenea contractul este sinalagmatic , oneros , comutativ si consensual . 

Contractul de intretinere

Contractul de întreţinere este o convenţie nenumită prin care o persoană, numită întreţinător, se obligă să asigure întreţinerea în natură a unei alte persoane, numită întreţinut, pe tot timpul vieţii acesteia, iar la moartea ei să o înmormânteze după datină, iar aceasta îi transmite în schimb un bun (mobil sau imobil), ori o sumă de bani (capital). O caracteristica a acestui contract este aceea ca acesta este un contract nenumit , care nu se bucura de o reglementare legislativa proprie . Este un contract cu titlu oneros , interesul patrimonial fiind de ambele parti , si este aleatoriu , intinderea obligatiei depinzand expres de viata intretinutului . 

Contractul de renta viagera

             Contractul de rentă viageră este convenţia prin care o persoană , care devine debirentier ,  se obligă să plătească periodic o sumă de bani , numită rentă , unei alte persoane , care devine credirentier , până la decesul acesteia. Acest contract se poate incheia si cu titlu oneros atunci cand credirentierul transmite in schimb debirenterului unul sau mai multe bunuri determinate , sau chiar o suma de bani care poarta denumirea de capital . Contractul de renta viagera este un contract aleatoriu , pentru că întinderea obligaţiei debirentierului depinde de durata vieţii acestuia din urmă, în funcţie de care debitorul va fi în câştig sau, dimpotrivă, în pierdere . Este de asemenea un contract consensual , incheindu-se prin simplul acord de vointa al partilor . 

Contractul de depozit


           Contractul dc depozit este convenţia prin care o persoană, numită deponent (sau depunător) încredinţează un lucm mobil unei alte persoane, numită depozitar, care se obligă să-l păstreze o perioadă de timp fie determinată fie nedeterminată şi să-l restituie, in natură, la termenul convenit sau chiar înainte de scadenţă, la cererea deponentului . Depozitul este un contract real, pentru că se încheic valabil numai prin predarea efectivă a lucrului în detenţia depozitarului, pe baza acordului de voinţă al părţilor; un eventual acord de voinţe prealabil are doar valoarea unui antecontract . 

Imprumutul de consumatie



        Împrumutul de consumaţie , cunoscut şi sub denumirile de împrumut propriu-zis , este contractul prin care o persoană, numită împrumutător, transmite altei persoane, numită împrumutat o cantitate de bunuri fungibile şi consumptibile, pentru a le utiliza, cu obligaţia pentru împrumutat de a restitui , la termenul stabilit în contract sau, după caz, de instanţa de judecată ,  o cantitate identică de bunuri de acelaşi gen şi calitate . Împrumutul de consumaţie este un contract unilateral, deoarece dă naştere la obligaţii doar în sarcina unei părţi , si anume a împrumutatului, căruia îi revine obligaţia de restituire , este un contract real, care nu se perfectează decât în momentul în care lucrul este remis împrumutatului, indiferent de momentul în care s-a realizat acordul de voinţă al părţilor, obiectul sau nu poate sa fie facut decât  de bunuri fungibile şi consumptibile si in ultima instanta este un contract translativ de proprietate, căci împrumutatul devine proprietarul lucrului primit . 

Obiectul contractului de comodat




        Contractul dc comodat poate avea ca obiect atât bonuri imobile, cât şi bunuri mobile, cu condiţia ca acestea să nu se distrugă prin întrebuinţare; numai într-un astfel de caz lucrul poate fi mpoiat în natură, în individualitatea sa. Aşadar, obiect al contractului de comodat pot fi numai bunurile nefungibile şi neconsumptibile. Uneori insă, caracterul nefungibil al bunurilor poate rezulta din voinţa | părţilor, fiind deci posibil ca bunuri fungibile prin natura lor să fie considerate de părţi ca nefungibile; în astfel de cazuri, bunurile care formează obiectul contractului nu sunt întrebuinţate conform destinaţiei lor obişnuite, ci conform unor destinaţii speciale convenite de părţi. Un exemplu edificator ar fi acela ca o cantitate de fructe este întrebuinţată, nu pentru a fi consumate, ci pentru a fi expuse într-o vitrină.

Contractul de comodat sau imprumutul de folosinta



         Împrumutul de folosinţă (comodatul) este contractul prin care o persoană, numită comodant, remite spre folosinţă altei persoane, numită comodatar, un lucru nefungibil şi neconsumptibil, cu acesta din urma avand obligaţia de a-l restitui la termen în natură, în individualitatea sa . Comodatul este un contract gratuit, căci  in eventualitatea in care s-ar stipula un contra-echivalent pentru folosinţă - contractul ar deveni astfel unul de locațiune (închiriere) de lucruri şi nu de comodat. El nu are caracter translativ de proprietate, conferind comodatarului numai detenţia precară a bunului, cu obligaţia de restituire. Ca toate contractele reale, comodatul este, în principiu, un contract unilateral, din contract izvorând obligaţii numai în sarcina comodatarului.

Contractul de mandat



          Contractul de mandat este convenţia civilă prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să îndeplinească anumite acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care o reprezintă . Mandatul se deosebeşte de contractul de antrepriză şi de contractul de muncă, prin faptul că mandatarul este însărcinat să îndeplinească unele acte juridice, pe când antreprenorul şi angajatul îndeplinesc acte sau fapte materiale, precum şi prin faptul că mandatarul acţionează ca reprezentant juridic al mandantelui, pe când antreprenorul şi angajatul nu au, de regulă, calitatea de reprezentanţi.

Contractul de antrepriza



         Contractul de antrepriză este convenţia prin care o persoană , numită antreprenor, se obligă să execute, pe riscul său, o anumită lucrare pentru o altă persoană numită client sau comitent, in schimbul unei remuneraţii care se stabileşte în raport cu rezultatul lucrării . Sub această noţiune generală se includ o serie de contracte speciale diferite în ce priveşte obiectul şi chiar în ce priveşte reglementarea lor specială, dar asemănătoare în esenţa şi natura lor juridică, esenţă constând în faptul că antreprenorul se obligă faţă de client să execute o anumită lucrare şi să-i predea rezultatul acestei lucrări , organizandu-se autonom , si pe riscul sau . Caractere juridice. Contractul de antrepriză este bilateral şi sinalagmatic, cu titlu oneros4*9, comutativ, cu executare succesivă şi, în principiu, consensual . 

Contractul de arendare




          Prin arendare se înţelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole, denumit arendator, şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durată determinată şi la un preţ stabilite de părţi . In categoria bunurilor agricole specifice acestui contract sunt incluse terenurile cu destinatie agricola , adica terenurile agricole productive , arabile , iar acestei categorii apartin viile , livezile , pepinierele viticole si pomicole , arbustii fructiferi , pasunile impadurite , drumurile tehnologice , spatiile de depozitare care servesc productiei agricole , precum si terenurile neproductive dar care pot fi amenajate si folosite in scopul productiei agricole . Calitatea de arendator o poate avea avea orice persoana fizica sau juridica , ce se afla legal in posesia de bunuri agricole . 

miercuri, 23 mai 2012

Contractul de inchiriere a suprafetelor locative





        Contractul de închiriere a suprafeţelor locative este o varietate specială a contractului de locaţiune având ca obiect o locuinţă şi fiind supus unei reglementări speciale, derogatorii. Incheierea contractului de închiriere a locuinţei obişnuite se face pe baza liberului acord de voinţe dintre proprietar şi chiriaş . Conţinutul esenţial al contractului ,trebuie să identifice locuinţa închiriată  şi persoanele care vor locui împreună cu titularul contractului, să stabilească valoarea chiriei lunare  , să precizeze modalităţile practice de punere în executare şi de încetare a contractului precum si locul şi condiţiile de primire şi restituire a cheilor, inventarul obiectelor şi al dotărilor aferente, condiţiile privind folosinţa exclusivă şi în comun a părţilor aflate în coproprietate dar si data intrării în vigoare a contractului şi durata acestuia . 

Contractul de locatiune



        Contractul de locaţiune este convenţia prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar, folosinţa temporară a unui lucru, în schimbul unei sume determinate de bani, numită chirie. Referitor la caracterele juridice specifice contractului de locatiune , acesta este un contract sinalagmatic, dand nastere unor obligatii tuturor partilor , este un contract cu titulu oneros , fiecare parte urmarind un avantaj patrimonial propriu , este un contract comutativ, intinderea obligatiilor reciproce ale partilor fiind cunoscuta inca de la incheierea contractului . De asemenea este un contract consensual , fiind incheiat valabil prin simplul acord de vointa al partilor , indiferent de forma exprimarii , nefiind necesara impunerea unei forme solemne precum in cazul contractului de donatie .

Cateva efecte produse de contractul de doantie



    Contractul de donatie , are un caracter translativ , deci , ca urmare a acestui caracter , unul din efectele produse de acesta ar fi trecerea dreptului de proprietate sau a altui drept, real sau de creanţă, care face obiectul donaţiei  din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Acest efect se produce întocmai ca la contractul de vânzare-cumpărare . De asemenea , contractul de donatie da nastere si catorva obligatii specifice in sarcina partilor . Astfel , donarorul obligaţia de a preda donatarului bunul (bunurile) sau dreptul donat şi de a-lpăstra până la predare, întocmai ca şi la contractul de vânzare-cumpărare, donatorul răspunzând faţă de donatar de pieirea sau deteriorarea bunului din culpa sa şi datorându-i, când e cazul, despăgubiri. 

Contractul de donatie



       Contractul de donaţie este o convenţie unilaterală  esenţiaimente gratuită şi solemnă, prin care o persoană  transferă irevocabil dreptul său de proprietate care le accept . O diferenta intre acest contract si cel de vanzare cumparare , ar fii aceea ca acesta este un act solemn, valabilitatea încheierii lui fiind subordonată respectării stricte a formei solemne prevăzute de lege . Astfel , pentru încheierea valabilă a contractului, este necesar ca acordul de voinţă al părţilor respectiv oferta donatorului si acceptarea donatarului , să îmbrace forma solemnă a actului autentic. Adesea, oferta şi acceptarea sunt consemnate în unul şi acelaşi act. Donaţia "între absenţi", adica in lipsa partilor , se poate încheia valabil şi prin consemnarea, în acte separate, a consimţământului fiecăreia din părţi . 

Contractul de schimb



          Contractul de schimb este convenţia prin care părţile , numite copermutanţi sau coschimbaşi  îşi transmit, reciproc, proprietatea asupra câte unui lucru . Ca si caractere juridice specifice acestui contract de schimb , este un contract sinalagmaric, cu titlu oneros, comutativ, consensual şi translativ de proprietate . Contractul de schimb poate fi privit ca o dublă vânzare, fiecare parte înstrăinându-şi un bun al său  ar fiecare primind în schimb, nu un preţ în bani, ci un alt bun , în natura sa specifică .  Dacă valoarea bunurilor schimbate nu este egala sau echivalenta , partile pot conveni intregirea diferentei prin plata unei sume de bani numai sulta . 

Suportarea cheltuielilor contractului



     Cumpărătorul este acela care,  in lipsa de o alta stabilire prevazuta in contract , trebuie să suporte şi cheltuielile vânzării care presupun onorarul avocaţial sau notarial pentru redactarea contractului (şi, eventual, pentru procurarea actelor necesare) ,  taxa de autentificare ,  taxa de intabulate sau transcriere , taxa de înmatriculare a autovehiculului , precum si alte taxe necesare incheierii si finalizarii optime a contractarii  . Aceasta regula este aplicata insa numai in raporturile dintre partile care incheie contractul .  Statul este indreptatit la randul sau sa urmareasca daca partile , oricare dintre ele , platesc taxele de timbru aferente conventiei . La sediul administratiei nationale a fiscalitatii , acestea vor plati taxele de se cuvin fiecareia separat , nemaidepindzand una de cealalta . 

Obligatia cumparatorului de a lua in primire lucrul cumparat







        Cumpărătorul trebuie să preia lucrul la data si locul prevăzute în contract. In caz de neîndeplinire a acestei obligaţii dacă e vorba de un lucru mobil ,  vânzătorul poate, cu autorizarea justiţiei să-l transporte şi depoziteze în alt loc, pe cheltuiala cumpărătorului dacă are nevoie de locul unde se găseşte bunul, potrivit regulii generale în materie de contracte . . In toate cazurile de neîndeplinire a acestei obligaţii, vânzătorul este îndreptăţit să ceată rezoluţiunea contractului, astfel incheindu-se unilateral incheierea contractului , drepturile si obligatiile partilor contractante care reieseau din contract sa dispara . 

Data si locul platii , caracteristici ale contractului de vanzare-cumparare



    Data si locul la care este efectuata plata , defapt , este concomitenta cu predarea bunului . Aceasta regula, specifica contractului de vanzare-cumpărare, derogă de la regula generala in materie de obligaţii contractuale, potrivit căreia - în lipsă de stipulaţie contrară , plata se face la domiciliul debitorului , in cazul nostru al vanzatorului . . Tot astfel, ca si  regulă generală, plata unei astfel de obligaţii contractuale pentru care nu s-a prevazut un termen legal de efectuare a acesteia, se poate cere imediat după încheierea contractului. Spre deosebire de aceasta, însă, în materie de vânzare, de termenul stabilit vânzătorului pentru predarea lucrului profită automat şi cumpărătorul pentru plata preţului, deoarece dacă nu s-a convenit altfel , plata  nu-i poate fi pretinsă înainte de predarea lucrului . 

Obligatiile cumparatorului ca parte contractanta



         In primul rand cumparatorului ii revine obligatia de a plati pretul . Este indiscutabil faptul că însăşi obligaţia de a plăti preţul ,care este astfel si esenţa contractului de vânzare-cumpărare - este impusă de lege cu caracter imperativ. In schimb, in ceea ce priveste modalitatile si conditiile concrete de efectuare a plati , partile pot conveni potrivit intereselor fiecareia . Astfel din acest ounct de vedere reglementarea cu privire la aceste modalitati si conditii este doar supletiva . 

Contractul de vanzare-cumparare






              Contractul dc vânzare-cumpărare este convenţia prin care o persoană, numită vânzător, transmite altei persoane numită cumpărător, dreptul său de proprietate  sau alte drepturi in schimbul unei sume de bani, numită preţ. Deci practic eu iti dau ceva ce imi apartine , contra unei sume pe care tu mi'o vei oferi in momentul intrarii in posesie a produsului meu , si astfel titlul de proprietate al produsului respectiv va intra in posesia ta . Astfel putem spune ca am incheiat o conventie de vanzare-cumparare . Importanţa contractului de vânzare-cumpărare rezultă din raptul că acest contract constituie cel mai perfect şi cel mai răspândii instrument juridic prin care se realizează circuitul civil al bunurilor şi valorilor. Rolul său juridic şi economic este în continuă şi firească creştere, în condiţiile trecerii la o economie de piaţă funcţională.