Imprumutul de consumatie fiind un contract translativ de proprietate , aceasta insemanand transferul proprietatii bunului de la imprumutător la împrumutat , dă naștere unor obligații ambelor părți contractante . Astfel , împrumutatului ii revine sarcina de restituire , care este de altfel principala sa obligatie , dar si obligatia de a restitui contravaloarea in bani a lucrului imprumutat , in situatia in care acesta se afla in imposibilitatea de a restitui bunul sau un alt bun identic , din cauze create de el . În sarcina împrumutătorului , se include obligația de a garanta pe împrumutat pentru eventualele daune in cazul in care bunul imprumutat de acesta nu a fost obtinut sau are legatura cu mijloace ilegale .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu